Orașul!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Orașul pare o pădure,
Ca un imens ecuator,
Un curcubeu de ramuri dure,
Se plâng, se zbat, se trec de dor.
1970-06
Poezii, pagina 98
2459 poezii
Se trec!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Cu noi se trec un șir de zile,
Din lungul șir neîntrerupt,
Tot tâlcul nu-i decât, copile,
O trecere pe dedesubt.
Slăvitul soare, sus în ceruri,
Și el se află dedesubt,
Tulburător roind din focuri,
O lume-i crește dedesubt....
1971-01
Tot oful!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Voi spune clipei mele sfinte,
Tot oful care-mi dă târcoale,
Când prind din strașnice cuvinte,
Atâtea vise epocale.
Dar unde-i clipa? Pân' s-o prind...
Se pierde-n haosul din urmă,
Când alta lațul i-l întinde,
Nici nu-i născut și...
1971-01
Cerul care pică!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Din cerul care pică,
Disimulat în noi,
Din raze ce ridică,
Luceferii șuvoi,
De stele și comete,
Ce tremură-n tării,
De mine deochete,
Din lungi călătorii,
De sori ce au pereche,
Sublim am vrut să scriu.
Dar vai ce lume veche,...
1970
Amintiri!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Când mă jucam cu bunicii...,
bunicul îmi părea cât Ceahlăul,
iar bunica duioasă ca Sfânta Ana,
care dintr-un ghem de horn, stinge vatra satului.
În lacul bunătății lor, mi-am scăldat copilăria,
iar din valul lor am sorbit iubirea, și...
1970-06
Vis himeric!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Noaptea-n liniște târzie,
Umple goluri și mistere,
Vis în har de poezie,
Drăgăstos săruturi cere.
Stau pe bancă lângă poartă,
Pironit în întuneric,
Doi salcâmi în ram mă ceartă,
Pentru visul meu himeric.
Un cocoș într-o...
1970-07
Poezie de Constantin Obadă despre bancheri, conflict, liniște, întuneric, vis, mister, poezie, noapte, steleSfios te chem!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Sfios te chem în vis iubire,
Când aș putea să fiu păgân,
Dar nu pot trece peste fire,
Dorința unui crez rămân,
Când mă trezesc mai simt pe față,
Savoarea ta, ușoară zare,
Cum ne învăluie-n distanță,
Și-n visul nopții iar răsare.
1971-01
Amintiri!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Amintiri duioase fete,
Plâng sărmanul meu trecut,
Dar ca legendarul Noe,
Ele-mi împletesc un scut.
Tot stropind floarea dreptății,
Uneori slujind grșesc,
Dar din valurile vieții,
Prima cupă cântăresc!
1970-12
Presimt!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Presimt credinți în van striate,
Cum vor zbura cu alte chipuri,
Spoind eterna demnitate,
Cu-n verde viu peste nisipuri.
1971-01
Târziul!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Târziul l-am gândit prelung,
Când aveam timp, să-ntorc pământul,
Când ostenit, săream s-ajung,
Din spații crude, infinitul.
Dar, m-am trezit că drumul meu,
Cu mii de drumuri se-ntretaie,
Că tot eternul Dumnezeu,
Nu-i decât...
1970-05
Umbre!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Sunt umbre care vin pribege,
Cu ifose de nouă lege,
Dar, pier în haosul uitării,
Cum pier stihii în largul mării.
Sunt umbre care mor devreme,
Și umbre, care mor târziu,
Dar, umbra unei triste steme,
Ne-așează visele-n sicriu!
1970-05
În sinea mea!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
În sinea mea, ascult un ornic,
Cum bate ritmul în secunde,
Cum visul vechi și nestatornic,
Prezentul lumii mi-l ascunde.
Eu lupt cu pravila gândirii,
Să smulg perdeaua de-ntuneric,
Să cadă formele iubirii,
Sărmanul cânt, ce-i...
1970-10
Poezie de Constantin Obadă despre prezent, adevăr, vis, zi de naștere, iubire, vechi, flori, grădină, lume, steleVicii!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Toată slba grea de vicii,
Nu-s în fond decât delicii,
Ocrotite-n raza fricii,
De când lumea le sfidăm,
De când lumea le gustăm,
Unii sunt care se jură,
Uneori chiar pe scriptură,
Că le lasă în pustie,
Dar natura, cum se știe,...
1970-06
Suspin!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
În van suspin, căci ea nu curmă,
Sublima patimii mișcare,
Ci modelând lumea din urmă,
Cu alte chipuri râde-n soare.
1970-08
Când...
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Când mă jucam cu bunicii,
aveam nu știu cum credința,
că ei sunt înalți cât munții,
lungi cât mările și oceanele,
și că în ochii și sufletul lor,
sălășluiesc, toată bunătatea și iubirea,
pământului și a lumii!
1970-06
Cotnarii toți!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
De am băut Cotnarii toți,
Eu, mi-am făcut o socoteală,
Se-mbată-o lume de netoți,
Iar mie, partea de bârfeală.
1970-06
Trecuta-mi vreme!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Când mi-aduc aminte de trecuta-mi vreme,
Suferința lumii-n floarea crimei geme,
Iar durerea vieții purtând stema firii,
Readuce-n patimi, tainițe iubirii.
Ce splendori uitate, ar putea să-nchege,
O misterioasă, a naturii lege,...
1970-05
Poezie de Constantin Obadă despre suferință, uitare, vreme, durere, lacrimi, lege, iubire, speranță, lume, moarteMai poți să scrii!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
De stele de luceferi,
Ce tremură-n tării,
De sorii ce-au pereche,
Mai poți astăzi să scrii?
De când e viața minte,
De toate s-au tot spus,
În tomuri de cuvinte,
Cum stau acolo sus!
Aice pe pământuri,
Și apele se știu,
Din miile...
1970-09
Poezie de Constantin Obadă despre scris, apă, oameni, luptă, eternitate, minte, bine, lume, stele, luminăAmintire!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Când mă jucam cu bunicii,
credeam că bunicul e Ceahlăul,
iar bunica Sfânta Ana, care ogoaie,
din piscul hornului, vatra pământului.
În ochii lor blânzi, mi-am scăldat copilăria,
iar din lacrima lor, mi-a încolțit în suflet iubirea....
1970-06
Poezie de Constantin Obadă despre amintire, bunătate, copilărie, lacrimi, școală, sărut, iubire, oameni, soare, sfințiVă pare!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Vă pare poate, că-s nebun,
Când cerc o vorbă nouă,
Că vi se pare tot ce spun,
Că v-ar veni și vouă.
De n-or fi ouă cu pricini,
Columbi smungind din ere,
Am fi rămas fără lumini,
În neagra lume a tăcerii.
De-aceia domnilor vă...
1970
