Absentă de la viaţă

Absentă de la viaţă

din mine urc spre mine
cu braţele întinse
vrând să mă cuprind
să mă strâng la piept
să-mi spun că mă iubesc
şi că mi-a fost dor
şi mi-am scris versuri
când încerc însă –
mă cutremur
nu am curajul să-mi spun
nu-mi mai sunt aproape
nu-mi mai aduc flori
nici ciocolată cu lapte
nu mă mai urmăresc tăcută
când trebăluiesc prin toată casa
stau toată ziua la masa de lucru
şi scriu. îmi bat timid în uşă uneori
dar nu-mi răspund
privesc peste umăr absent
şi revin la ale mele
spune măcar că ţie
îţi e bine acolo în depărtări...