Mergem suflete

Mergem suflete

nu se ştie unde opreşte trenul
nu se vede semn de haltă
nici gară pe linia asta
nu vine niciun controlor
nici supracontrol, nu sunt în cf-ul imaginar
biletele… frunze de tei
drum cu anotimpurile pe încheieturile mâinilor
şi acari veseli care cântă la viori
când nu-i privim
numărăm absidele norilor
şi punem acolo visele cum am pune
oameni de ştiinţă şi scriitori
pe decenii şi secole de creaţie
râdem când ne încurcăm mâinile
le descurcăm şi
scriem pe geamuri ţări de bucurie
din palmă-n palmă
norii prind şi multiplică
te sărut pe tâmplă – nu te aperi
mă strângi la piept
şi spui să aţipim până la primul tei
nu întreb cum vom şti când va fi primul tei
pentru că văd aşa cu ochii închişi
drumul e ca un cătun în amiază de vară…
în urmă de tot am lăsat
nebuna foame de bani
ura, parşivismul şi nedragostea
ce scot din om animalul cu chip hâd
fără suflet
dincolo de fereastră, infinitul zâmbeşte