Amurg

Amurg

Pe seară, la geamuri, un nour violet și de aramă,
Pe drum, l-aceeași oră, se târâie un lanț de fier,
Și coincidente aranjate pe-o tristă gamă
Azi iar mi-i frică... și cred, și sper...

O zi fără anotimp și ordine militară,
Și prin vecini s-aud mici pregătiri de masă,
Însă produsele au început să dispară
Și mulți au plecat, si noapte se lasă.

Cu toții spun că bine le-a făcut
Sau că un geniu se va naște
Iat studiul creste cu tactul tăcut...
O ființă supremă, dintre noi, ne cunoaște.