Omul începuse să vorbească singur...
Şi totul se mişca în umbre trecătoare
Un cer de plumb de-a pururea domnea,
Iar creierul ardea ca flacăra de soare.
Nimic. Pustiul tot mai larg părea...
Şi-n noaptea lui amară tăcuse orice cânt,...
Poezie de George Bacovia despre noaptePe seară, la geamuri, un nour violet și de aramă,
Pe drum, l-aceeași oră, se târâie un lanț de fier,
Și coincidente aranjate pe-o tristă gamă
Azi iar mi-i frică... și cred, și sper...
O zi fără anotimp și ordine militară,
Și prin...
Poezie de George Bacovia despre noapteŞi toamna, şi iarna
Coboară-amândouă;
Şi plouă, şi ninge -
Şi ninge, şi plouă.
Şi noaptea se lasă
Murdară şi goală;
Şi galbeni trec bolnavi
Copii de la şcoală.
Şi-s umezi pereţii,
Şi-un frig mă cuprinde -
Cu cei din...
Poezie de George Bacovia despre noapte
