Iubesc, tarlaua țării, cu grâna colectivă,
Ca primăvara Mai-ul, cu teiul, deopotrivă,
Iubesc umana muncă, în ritmuri cadențate,
Cu zorul și cu sporul, care-o-ndrăgesc, în toate.
Iubesc, satele mândre, cu noi cușme de țiglă,
Tăiate de...
Poezie de Constantin Obadă despre tragedieIubesc..., tarlaua țării, cu grâna colectivă,
Ca primăvara, Mai-ul, cu teiul, deopotrivă,
Iubesc..., umana muncă, în ritmuri cadențate,
Cu zorul și cu sporul, care-o-ndrăgesc, în toate.
Iubesc..., satele mândre, cu noi cușme, de țiglă,...
Poezie de Constantin Obadă despre tragedieTimpul, joacă tragedie,
Cerul, plânge cu toți norii,
Toamnă, zor de cununie,
Unde-s anii mei, feciorii?
Vechi podgorii, dorm în crame,
Florile, pe câmp, ucise,
Toamnă, curcubeu de poame,
Unde-s cântece și vise?
Nu mai...
Poezie de Constantin Obadă despre tragedieAtâtea gânduri stau să vie,
Din lumea încă ne-ntrupată,
De parcă marea tragedie,
N-am fi jucat-o niciodată!
Eu o ascult cum înfioară,
Aceiași sfântă desfătare,
Până lumina ei stelară,
Aprinde-n suflete alt soare!
Poezie de Constantin Obadă despre tragedieLăsați-mi calea mea, deschisă,
Spre lumea, care-o întrevăd,
Nu-i tragedia-n fond ucisă,
De n-are-o umbră, de prăpăd!
Lăsați-mi calea mea în urmă,
Și căutați, un trai mai bun,
Căci unu-n vise când se curmă,
Cei tineri, veșnic, îl...
Poezie de Constantin Obadă despre tragedieMi-i sufletul atât de trist,
În dimineața asta clară,
Cum e credința întru Crist,
Dogmatica ei milenară.
Și mă învălui în noian,
De sonuri care bat în tragic,
De parcă am primit un an,
Și tot în jur îmi pare magic.
Mă mângâie...
Poezie de Constantin Obadă despre tragedieAtâtea gânduri stau să vie,
Din lumea încă ne-ntrupată,
De parcă marea tragedie,
N-am fi jucat-o niciodată.
Eu o ascult cum înfioară,
Eterna sfântă desfătare,
Când cu lumina ei selară,
Aprinde-n suflete alt soare.
Poezie de Constantin Obadă despre tragedie
