Tablou dramatic
PERSOANELE
MUREŞANU, ANUL1848
GENIUL LUMINEI, SILFII DE LUMINĂ
(Scena înfăţişează un peisagiu de o romanticitate sălbatică în munţi. Pe de-o parte stânci sparte şi răsturnate, de alta, brazi acăţaţi pe vârfuri de stânci,...
Poezie de Mihai Eminescu despre moarteLăsaţi clopotul să plângă cu-a lui voce de aramă,
Lăsaţi turnul ca să mişte a lui inimă de fier,
Căci de stele mai aproape el dă acuma samă
Că un suflet bun şi nobil se îndreaptă cătră cer.
Clopote, tu simţi durerea şi urmezi cu-a ta...
Poezie de Mihai Eminescu despre moarteO, îndulceşte-ţi ochii tăi, iubită;
O, însenină faţa ta de nea.
Nu ştii că-n piept inima mea rănită
Tresare-adânc la întristarea ta?
Tresare-adânc, tresare-adânc, iubită
¬Oh, în zădar mi-ncreţi tu fruntea ta.
Durerea chiar de-o...
Poezie de Mihai Eminescu despre moarteO raclă mare-i lumea. Stele-s cuie
Bătute-n ea şi soarele-i fereasta
La temniţa vieţii. Prin el trece
Lumina frântă numai dintr-o lume,
Unde în loc de aer a un aur,
Topit şi transparent, mirositor
Şi cald. Câmpii albastre se întind,
A...
Poezie de Mihai Eminescu despre moarteSara pe deal buciumul sună cu jale,
Turmele-l urc - stelele scapără-n cale;
Apele plâng clar izvorând în fântâne,
Sub un salcâm, dragă, m-aştepţi tu pe mine.
Luna pe cer trece aşa sfântă şi clară,
Ochii tăi mari caută-n frunza cea...
Poezie de Mihai Eminescu despre moarteTăceţi! Cearta amuţească - E-o oră grea şi mare
Aripele ei negre în ceruri se întind,
Astfel lumea-amuţeşte la-ntunecări solare,
Astfel marea-amuţeşte, vulcane când s-aprind,
Când prin a vieţii visuri - oştiri de nori - apare
A morţii...
Poezie de Mihai Eminescu despre moarteTurma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur,
Când a nopții întunerec înstelatul rege maur
Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc,
Iară luna argintie, ca un palid dulce soare,
Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare,...
Poezie de Mihai Eminescu despre moarteNoaptea-n Doma întristată, prin lumini îngălbenite
A făcliilor de ceară care ard lângă altare. ¬
Pe când bolta-n fundul Domei stă întunecoasă; mare;
Nepătrunsă de-ochii roşii de pe mucuri ostenite,
În biserica pustie, lângă arcul în...
Poezie de Mihai Eminescu despre moarteDacă treci râul Selenei se face pare că sara
Deşi-ntr-a soarelui lume eternă noapte nu ţine.
E-o sară frumoasă - adormită deşi este ziuă.
Aerul ea vioriu, miroasele florilor mândre
Adormitor se ridică din oştile florilor mândre;
Într-un...
Poezie de Mihai Eminescu despre moartePrin gândurile-mi triste şi negre treci frumoasă,
Ca marmura de albă, în haine de argint,
Cu ochii mari albaştri în bolţi întunecoase
Şi desfăcut ţi-a părul în valuri de-aur moale...
Deasupra frunţei tale e-un mândru cerc de stele
¬Astfel...
Poezie de Mihai Eminescu despre moartePe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă,
Unde pătrunde ziua pintre fereşti murdare,
Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă,
Cu feţe-ntunecoase, o ceată pribegită,
Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare.
Ah! - zise unul -...
Poezie de Mihai Eminescu despre moarteA fost odată ca-n povești,
A fost ca niciodată,
Din rude mari împărătești,
O prea frumoasă fată.
Și era una la părinți
Și mândră-n toate cele,
Cum e Fecioara între sfinți
Și luna între stele.
Din umbra falnicelor bolți
Ea pasul...
Poezie de Mihai Eminescu despre moarteI... că trece aceasta ca fumul de pre pământ.
Ca floarea au înflorit, ca iarba s-au tăiat,
cu pânză se înfășură, cu pământ se acopere.
Sub bolta cea înaltă a unei vechi biserici,
Între făclii de ceară, arzând în sfeșnici mari,...
Poezie de Mihai Eminescu despre moarteO, mamă, dulce mamă, din negură de vremi
Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi;
Deasupra criptei negre a sfântului mormânt
Se scutură salcâmii de toamnă şi de vânt,
Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău...
Mereu se vor tot bate,...
Poezie de Mihai Eminescu despre moarteDe ani eu moartea port,
De ce mi-e vorba sacă,
De ce mi-e ochiul mort?
De ce pustiu mi-e capul,
Viața într-un fel?
Şi tu... tu ești aceea
Ce mă întrebi astfel?
Poezie de Mihai Eminescu despre moartetrece lună,
Codru-şi bate frunza lin,
Dintre ramuri de arin
Melancolic cornul sună.
Mai departe, mai departe,
Mai încet, tot mai încet,
Sufletu-mi nemângâiet
Îndulcind cu dor de moarte.
De ce taci, când fermecată...
Poezie de Mihai Eminescu despre moarte
