Cu vârfuri moi spre rădăcină?
Când clipe-n ramuri mai petreci,
Cu dorul tău către tulpină?
Acolo-n sinea ta profundă,
Regreți iubirile pierdute,
Dar cum ți-i firea-n veci rotundă,
Trci culmea viselor durute.
Și iar te pleci în toamne simple,
Iar frunzele calci senin sub talpă,
Pân' aplecarea ta se umple,
Și sfârâie lumini in lampă.