Cel mai greu!

Cel mai greu!

Cel mai greu e-n poezii,
Să prinzi tâlcul de pe urmă,
Visele de-s fantezii,
Să le dai ușor cu brumă!

Cuget dor de plai străbun,
În secvență noitoare,
Bucuriile-i răzbun,
Doliul viselor cu soare!

Nu te pierde-n vast poem,
Nu ara vreo galaxie,
Dacă vrei să te avem,
Fală țării și mândrie!

Pe acolo sunt destui,
Taine-n număr să-i deslege,
Nu râvni în cer statui,
Dacă vrei să ne fii rege!

Nu ne da în scrieri chin,
Pentru că ți-l dai chiar ție,
Noi te vrem din noi destin,
Nu din lumi ce vor să vie!

Nu căta să derutezi,
Vremea ta cu vreo spoială,
Dacă nu vrei să te pierzi,
Ca o trecere banală!