Cum să devii!

Cum să devii!

Cum să devii când ești beteag,
Când toate care te atrag,
Când toți cei dragi te obosesc,
Când morții duși, parcă-ți zâmbesc!

Ce amărât sunt uneori,
Că nu sunt printre muncitori!
Dar cum să fiu când de-a lor drag,
Mai sufăr, c-am rămas beteag?

Voi, dragii mei ne-ndurători,
Voi, nu sunteți prea muncitori,
De vreme ce-acuzați un ins,
Findc-a muncit, și nu s-a plâns!

Timpul florilor, prielnic,
Se așterne uimitor,
Versul curcubeu sfielnic,
Soarbe-n firi nectar de zor!

Acum, la ce să pizmuiesc?
La ce dovezi, că vă iubesc?
Când scriu, aceste versuri clare,
Eu blestem, trista mea uitare!