Deșertare-n deșertare,
Cine stă să o socoate,
Deșertându-se din toate?
Cine știe valuri mării,
Câte bat stihia zării?
Cine știe bietul soare,
Câte pete-n patimi are?
Cine tainele iubirii,
Deșertări în deșertare,
Le va prinde fericirii?
Cu mlădiți din fiecare.
E o curgere în toate,
Deșertare-n deșertare,
Neputința le socoate,
Deșertându-se din toate.