Chiar filosofii-şi spun în barbă,
O spun poeţii, fabuliştii,
Romancierii, aforiştii.
De este orb vestitu-Amor,
Cum de ţinteşte-aşa uşor,
Cum nimereşte-aşa de bine
Când arcul el în mâini îl ţine?
Fiu al Venerei, adorat,
Copil viclean, înaripat,
Cu păr buclat, strălucitor,
E un arcaş necruţător.
Că stă pe loc sau trage-n zbor,
Ţinteşte drept, fulgerător,
Şi-oricât, oricine s-ar feri,
El inima i-ar nimeri.