Când dragostea îşi face spre inima ta scară,
N-ai linişte şi pace din zori şi până-n seară;
Atunci când te furnică ai dragostei fiori,
N-ai somn şi n-ai odihnă din seară până-n zori.
Am dobândit în viaţă comori nenumărate, Ştiinţă,-nţelepciune, cărţi multe ‒ minunate, Talentul de a scrie şi multă fantezie, Iubirea de aproape, credinţă pe vecie. Am dobândit răbdare, puterea de-a ierta Şi darul carităţii, pe cel de-a cugeta,...
Setea-mi mare de iubire n-o s-o stingă niciodată Nici chiar Dunărea, să-ncerce, dac-ar fi, cu apa-i toată. Glorie, averi, putere, aspiraţii, mântuirea, Le-aş da toate, le-aş da toate, numai să-ţi câştig iubirea.
O, tu, fată minunată, dacă astăzi m-ai iubi, Cu diademă de stele fruntea ţi-aş împodobi, Luna de pe cer aş lua-o şi ţi-aş da-o ţie-n dar, Cu-a ei vrajă minunată ea ar umple-al tău budoar.
Că dragostea-i tot timul oarbă, Chiar filosofii-şi spun în barbă, O spun poeţii, fabuliştii, Romancierii, aforiştii. De este orb vestitu-Amor, Cum de ţinteşte-aşa uşor, Cum nimereşte-aşa de bine Când arcul el în mâini îl ţine? Fiu al Venerei,...
Mă frământă multe gânduri, însă unul nu-mi dă pace: Cum de dragostea, deodată, vai, în ură se preface?! Cum persoana ce-ai iubit-o fără limite mulţi ani, Dintr-o dată, pentru tine, este unul din duşmani?
Ţineţi minte dragi flăcăi, Dragostea-i cu năbădăi! Dragostea-i capricioasă, E limbută şi geloasă. Dragostea-i cu multe toane, Fițe, mofturi şi fasoane; Dragostea e trecătoare, Căci femeia-i schimbătoare.
