Să-nvârt rotița lumii,
Să mai adaug, încă un cerc,
În pomu-nalt al vremii!
Eu am să-ncerc, căci nu disper,
La prima mea plecare,
Căci astăzi sui înspre eter,
Dar mâine, vin din soare!
Tot omul e un univers,
Cât conștiința-l ține,
Ca ritmul unui dulce vers,
Ce-ncântă din ruine!
Iar mai presus de gând uman,
Eu nu știu altă culme,
Căci el e melc, dar și Titan,
Și soare-n cer, și vis în lume!