Filosofia copilei
Poezie de Mihai Eminescu despre Lege, Filozofie, Foc, Cugetare, Stele, Rai, Oameni, Moarte, Zbor, Inimă
votează acum
adaugă un comentariu
Filosofia copilei
Glasul plăcerei dulce iubitCheamă gândirea pe a mea frunte,
Ce zboară tainic ca şi o luntre
În oceanu-i nemărginit.
Stelele toate angeli îi par,
Angeli cu aripi strălucitoare,
A căror inimi tremurătoare
Candele d-aur nouă mi-apar.
Falnică-i pare legea Creării,
Lumi ce de focuri în lumi înot,
Candeli aprinse lui Zebaot,
Ce ard topirei şi renvierei.
Dar mai putemic, mai nalt, mai dulce
Îi pare legea de a iubi,
Fără ea nu e de a trăi,
Fără ea omul ca stins se duce.
De-accea nu voi ca eu să fiu:
Pală idce-a Dumnezeirei,
Şotă copilă a nesimţirei,
Foc mort ce pare a arde viu.
Ci voi să-mi caut pe-ntinsa lume
O frunte albă să o desmierd
Şi-n ea gândirea mea să o pierd,
Cum pierde-un eco pribeagul nume.
Să-ncunun capul unui iubit
Cu vise d-aur în rai ţesute,
Până ce ginii necunoscute
Mi-ar rumpe lanţul d-a fi trăit.
Data scrierii: 1867
Poezie de Mihai Eminescu despre lege, filozofie, foc, cugetare, stele, rai, oameni, moarte, zbor, inimă.
Mihai Eminescu 1850-1889, cel mai mare poet roman si unul din marii poeti universali
S-a născut pe: 15 jan 1850.
S-a stins din viaţa în data de 15 jun 1889, la vârsta de 39 ani.
S-a stins din viaţa în data de 15 jun 1889, la vârsta de 39 ani.
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=
