Privesc oraşul - furnicar
Cu oameni mulţi şi muri bizari,
Pe strade largi cu multe bolţi,
Cu câte-un chip l-a stradei colţ.
Şi trec foind, râzând, vorbind,
Mulţime de-oameni paşi grăbind.
Dar numai p-ici şi pe colea
Merge-unul...
Poezie de Mihai Eminescu despre oameniAtât de fragedă, te-asameni
Cu floarea albă de cireş,
Şi ca un înger dintre oameni
În calea vieţii mele ieşi.
Abia atingi covorul moale,
Mătasa sună sub picior,
Şi de la creştet pân-în poale
Pluteşti ca visul de uşor.
Din...
Poezie de Mihai Eminescu despre oameniGlasul plăcerei dulce iubit
Cheamă gândirea pe a mea frunte,
Ce zboară tainic ca şi o luntre
În oceanu-i nemărginit.
Stelele toate angeli îi par,
Angeli cu aripi strălucitoare,
A căror inimi tremurătoare
Candele d-aur nouă mi-apar....
Poezie de Mihai Eminescu despre oameniLumea toată-i trecătoare.
Oamenii se trec şi mor
Ca şi miile de unde;
Ce un suflet le pătrunde,
Treierând necontenit
Sânul mărei infinit.
Numai poetul,
Ca pasări ce zboară
Deasupra valurilor,
Trece peste nemărginirea timpului...
Poezie de Mihai Eminescu despre oameniTu, cu cruzime m-ai respins, când am voit, copilă,
Să devastez frumseţea ta cea dulce, făr' de milă
Şi totuşi corpul tău e plin de-o coaptă tinereţă,
Tu, al amorului duios demonică prăsilă!
Nu am plecat purtând în piept durerea-mi toată...
Poezie de Mihai Eminescu despre oameniDin Berlin la Potsdam merge
Drum de fier, precum se ştie.
Dară nu se stie încă
C-am luat bilet de-a trie,
C-am plecat de dimineaţă
Cu un taler şi doi groşi...
Şi de gât cu blonda Milly,
C-ochi albaştri, buze roşi.
Zice Brahma,...
Poezie de Mihai Eminescu despre oameni
