Nu scade-n ritm de sărbătoare!
Iscat, din pulberi strălucite,
Din valuri mari, din mări muncite!
Din ape repezi și-ndulcite,
Din alte luturi vlăguite,
Din lupte grele și vrăjmașe,
Din patimi dulci și ucigașe,
Refrământat, pân' ce părinții,
Mi-au dat altarul suferinții,
Pe veci, să-l torn în noi tipare,
Și-mprăștiind norii din soare,
Să isc, din suflete-o cântare,
Iubirii-n veci, nepieritoare!