În Biafra! (II)
Poezie de Constantin Obadă despre Rușine, Foame, Viitor, Bucurie, Credință, Copii, Omenie, Oameni, Soare, Poezie
votează acum
adaugă un comentariu
În Biafra! (II)
Plâng copii pe drumuri în Biafra surdă,Pâinea n-o mai știu, nici lapte nici urdă,
Foamea e-n orbite, crește globii mari,
Burțile răsună, hoardă de tătari.
Surdă omenire care urci rachete,
Cum de lași să moară un popor sub soare?
Numai firmituri de la mari banchete,
Ar aduce-acolo multă alinare.
Ce-i dacă sunt negri, sunt și dânșii oameni,
Plini de energie, de-o credință nouă,
Poate viitorul le va fi asemeni,
Unor ideale, clare ca o rouă.
Te întoarce dară, om de omenie,
Spre umanitatea care ai luptat,
Du-n Biafra pâine, cânt și bucurie,
Ca să ștergi rușinea, ce te-a degradat!
© copyright 100% rightwords.ro
Caiet - Poezii - Laborator - 1969
Data scrierii: 02 mai 1969
Poezie de Constantin Obadă despre rușine, foame, viitor, bucurie, credință, copii, omenie, oameni, soare, poezie.
© Acest continut apartine 100% rightwords.ro
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=