Lira mea, încet străbate,
Chiar de ești luceafăr mării,
Nu-i bine, în singurătate.
Valuri, oricât sunt de valuri,
Nu-s decât, furtuni pe gânduri,
Chiar când, leneșe bat maluri,
Legături au, în afunduri.
Lira mea, încet străbate,
Dor de om, o-ntreagă lume,
De cazi, în singurătate,
Ea, te mângâie, anume !