Un cataclism, terifiant,
Un cânt nomad, bătut în joc de șatră,
O fecundare, de neant.
Eu, port în mine, gesturi de maimuță,
Un dor nestins, să sar în pom.
Să curm în mine, strâmta potecuță,
Cu largul drumului de om !
În mine, zac elanuri epocale,
Vulcani, ce par acuma vad,
Dar, neglijent, de zvârli chibritu-n cale,
Aprinzi, al lumii, veșnic iad !