Când ne-ntâlneam, până și-n zori,
Când ne feream sfioși de lume,
Și ne-ndrăgeam, neștiutori!
Și cum sorbeam încet cu vremea,
Uimiți al dragostei șuvoi,
Ce fericită era lumea,
Și cine mai era ca noi!
Oricâte mii de mărțișoare,
Cuminți iubirii ne-mpleteam,
O dulce, tainică visare,
Iubirii noastre ne eram!
Dar astăzi, alte mărțișoare,
Trec parcă n-am fi fost și noi,
O dulce, tainică visare,
I-atrag, ca să-i dezbine-apoi!