Zdrobit în zarea frământării,
Să-l sorb din cupe de coșmar,
Filtrat prin albăstrimea zării!
Mi-i dor să-l beau chihlimbariu,
Din via vârstei fără moarte,
Să mă îmbăt de timpuriu,
Uitării care mă desparte!
Mi-i dor de voluptos nectar,
Sclipind gândirii înrudite,
Când toarnă-n visul planetar,
Amorul lumii îndrăgite!