Și-n vise, gând, săgeți străbune,
Ne arcuim din primăveri,
Vibrare vie-n vremi mai bune !
N-atingem culmea înălțării,
Nici stele-n trepte, dac-am pus,
Căci alte vin, din larg visării,
Să urce-n sus, de cer apus !
Ne curge-n aria puterii,
Strădanii, care n-au murit,
Nici când noianul răzvrătirii,
Părea, domol, că s-a oprit !
Ne curg în vene, vreri de soi,
Și-n vise, mari gândiri semețe,
Ne cer miracole-n altoi,
Popoare, scânteind să-nvețe !