Când va-ndrăgi, pe cei de azi,
C-au mai cioplit cu dălți, poeme,
Și orgi, din cetine de brazi !
Vioi, visăm cu ochii minții,
Și-n dor spoim, cupola țării,
Și ce sfioși ne sunt părinții,
Că-mpodobim altarul zării !
În noi, scânteie din iubire,
Lumina unui alt mileniu,
O sfântă pace-n omenire,
Ne va slăvi, a râvnei geniu !
Apropiem duioasa vreme,
Când n-om mai fi noi, cei de azi,
Dar, cântul tânăr din poeme,
Suna-va-n cetine de brazi !