Mor visele urâte, cum mor iubind satiri,
Că basmele se leagă, cu alte mii de basme,
Că straiele vieții nu sunt decât fantasme.
Că omul în lumină, cu greu se-nvrednicește,
Ci tot în neguri cată și-n luptă muncește,
De cade-n brânci sărmanul, după un șir de zbateri,
Fie păzit de îngeri, fie gonit de pateri.