Neostenit ca voi mi-i teamă,
Când scăpărați senin din stele,
Reflexe bune să nu geamă!
Idei ades străluminoase,
Scăpate patimii viclene,
Aduc răceala morții-n oase,
Și mii de lacrime în gene!
O, Prometei ai vremii mele!
Când mai visați apoteoze,
Incinerați întâi cu stele,
Ucigătoarele nevroze!