Spre largul mărilor astrale,
Cum stau poiene, îndrăgind narcise,
Cu patimi dulci, de lumi florale.
A nopții palidă crăiasă,
Dezvăluindu-ne minciuna,
Aceiași vrajă sfântă lasă,
Să ne iubim, ca-ntotdeauna.
Ferestrele vieții, stau deschise,
Să bată vânturi, noi eresuri,
Iar vise care mor, încă ucise,
Să prindă vremii, alte sensuri !