Să spun!

Să spun!

Să spun de zbuciumate nopți?
De schimbătoare zile?
Au scris bunici, nepoți,
Cutremurătoare file.
Să spun de-a lor lumină,
Când stele licăresc,
Ori de lumina zilei,
Când hojmai hoinăresc?
Acestea s-au spus toate,
Cu maxim de carate,
Iubirea stă în drum,
Ca un străjer în pace,
Și caută oricum,
În doru-i să mă-mbrace.
Și știe domnul meu,
Le-a spus un geniu greu,
Încât nu mi-a rămas,
S-aduc din alte stele,
Durerea altui glas,
În cânturile mele.