Când trebui să se spargă,
Un vis de patimi, spongios,
Demonic, de aleargă!
Și e..., un sclipet, pân' la cer,
Din ev, de lume nouă,
Și cad perdele, de mister,
Și scad, nămeți în rouă!
Și e..., un vis, neîndoios,
În veci, al tuturora,
Viteaz, din firea lui, duios,
Doinind iubirii, prora!
Și e..., un trai, cum n-a mai fost,
De când, se povestește,
Și toate au, acum, un rost,
Și tot..., se-adeverește!