Când trebui să se spargă,
Un vis, din fașă bătăios,
Demonic, cum aleargă!
Și e, un sclipet, pân' la cer,
Un ev, de lume nouă,
Când, toate negurile-i pier,
În trandafiri, cu rouă!
Și e, un freamăt din popor,
Îngeminat, Partid, născut anume,
Cârmaci român, nemuritor,
Nădejdii noastre-n lume!