Transfigurare!
Poezie de Constantin Obadă despre Râs, Iertare, Iubire, Moarte, Noroc, Față, Ochi, Dor, Inimă, Noapte
votează acum
adaugă un comentariu
Transfigurare!
Ochii mei, din ochii lumii,Roind veacuri, aburite,
Mai refac altare humii,
Cu gândiri, întinerite!
Astfel sunt, reanimării,
Dat, c-o inimă de fată,
Să înviu, calea pierzării,
Din iubiri, de altădată!
Iată-mă sfios, pe stradă,
Cu vecinii mei de loc,
Respectoși, că sunt Obadă,
Toți, îmi spun, un: „Hai noroc”!
Uneori, un râs de fată,
Dulce, firavă, plăpândă,
Stă cu ușa descuiată,
Noaptea, dragostea s-o prindă!
Dar, mai văd, o..., Doamne iartă,
Un chirurg, în sinea lui,
Cum mă taie, ca pe-o tartă,
Și mă-mparte..., orișicui!
Așadar, când eu..., Poete,
Aș voi, să fiu, doar eu,
Până să m-adun din cete,
Aș muri..., de dorul meu!
© copyright 100% rightwords.ro
Caiet Nr. 5 - Poezii 1971
Data scrierii: 20 nov 1971
Poezie de Constantin Obadă despre râs, iertare, iubire, moarte, noroc, față, ochi, dor, inimă, noapte.
© Acest continut apartine 100% rightwords.ro
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=