Să lăsăm...

Poezie de Constantin Obadă despre Iad, Geniu, Pietre, Iubire, Pace, Artă, Artă Fotografică, Uitare, Poezie

Să lăsăm...

De când veacuri, trec pe plaiuri,
De când..., iadul, iscă raiuri,
De când..., firea, cată fire,
Toate nasc..., dintr-o iubire!

Fiare..., ne-mblânzite fiare,
Nesătule..., răpitoare,
Când în taină, se-mpreună,
O iubire..., le adună!

Pietre, sparte, șlefuite,
Sunt odoare, îndrăgite,
Certuri, ce nu leagă urii,
Văluresc..., pacea culturii!

De când..., genii, mișcă lumii,
Toți râvnesc, altare culmii,
Dar..., ei uită, că un geniu,
E-o sinteză..., de mileniu!

Să lăsăm..., smeriți, acuma,
Arta vremii-n seamă, numa,
Celor, care..., în iubire,
Cresc, sublima ei..., menire!
Caiet Nr. 5 - Poezii 1971
Data scrierii: 30 dec 1969
Poezie de Constantin Obadă despre iad, geniu, pietre, iubire, pace, artă, artă fotografică, uitare, poezie.
© Acest continut apartine 100% rightwords.ro
Rate this writing:
Generează un alt cod=  

Constantin Obadă (1925 - 1974) Poet și actor român

S-a născut pe: 25 may 1925.
S-a stins din viaţa în data de 25 jan 1974, la vârsta de 48 ani.