Sonet II
Poezie de Mihai Eminescu despre Tăcere, Sfinți, Minune, Durere, Suflet, Ochi, Inimă, Zi De Naștere, Viață
votează acum
adaugă un comentariu
Sonet II
Sunt ani la mijloc şi-ncă mulţi vor treceDin ceasul sfânt în care ne-ntâlnirăm,
Dar tot mereu gândesc cum ne iubirăm,
Minune cu ochi mari şi mână rece.
O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi,
Privirea ta asupra mea se plece,
Sub raza ei mă lasă a petrece
Şi cânturi nouă smulge tu din liră-mi.
Tu nici nu ştii a ta apropiere
Cum inima-mi de-adânc o linişteşte,
Ca răsărirea stelei în tăcere;
Iar când te văd zâmbind copilăreşte,
Se stinge-atunci o viaţă de durere,
Privirea-mi arde, sufletul îmi creşte.
Poezie de Mihai Eminescu despre tăcere, sfinți, minune, durere, suflet, ochi, inimă, zi de naștere, viață.
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=