Cum picură amurguri, arama solitară,
Altare răzvrătite de umbre, beau lumini,
Când recreaz-un farmec la care să te-nchini,
Icoane fără seamăn din nou se ivesc,
Cum n-a văzut în temple, virtute de creștin,
Apoi eternul sânge ecoul lui profund,
Când stele de când lumea, clipesc cu chip rotund.