Păsări călătoare, măiestrii... pripite,
Vor în grabă tronul, zeilor galactici,
Ca să-și facă roze, zile sibarite,
Îndrăgesc Mecena, cu subtile tactici.
Oare..., când la teatre, tinere talente,
Or veni..., modeste, cum au mai venit......
File mici și file albe,
Voi, surate din caiete,
Mai dura-veți iară salbe,
viselor nemărginite?
Oare, știți voi, ce mistere,
Limpezimea mai ascunde?
Câte tăinuite sfere,
Cugetarea, va pătrunde?
Știți voi, oare, ce idee,...
Când tineri, noi titani, purtăm în zărvi tarhaturi,
Să smulgem din țâțâni, milenii strânse-n haturi,
Noi toți cu arme vechi, zorind în bătălie,
Am îngropat tristeți, ce sfâșiau o glie.
Când tineri, noi titani, broșam la stăviare,
Să...
De cinci decenii, eu, tot sui,
Să-nchei, o clipă efemeră,
Ca din durerea nimănui,
Să curm durerea, care speră!
Tot unii-mi spun, că sunt modest,
Iar alții că-s din cale-afară,
Dar, când văd ani, ce nu-mi contest,
Că sunt, un Mai,...
aşa cum este floarea:
Parfumu-ţi dăruieşte, nu-şi laudă splendoarea,
Ci, simplu, în tăcere, cu multă modestie,
Ţi-aduce ţie-n suflet nespusă bucurie.
(George Budoi, Poezii şi cugetări creştine, 20.12.2020).
Atâta timp cât omul trăieşte pe pământ,
Smerenia să-i fie nedespărţit veşmânt.
Smerenia e-o haină ce nu ni se uzează
De multă folosinţă şi nu se demodează.
Să n-o dăm jos când suntem cuprinşi de fericire
Şi nici loviţi când suntem de vro...
Omu-atunci când se smereşte,
Dumnezeu în Cer zâmbeşte.
Pe cel care se smereşte,
Dumnezeu mult îl iubeşte.
Omul care se smereşte
Cu puţin se mulţumeşte.
Omul care se smereşte
De păcate se păzeşte.
Omul care se smereşte
În credinţă tot sporeşte.
Omul care se smereşte
Rău-n faşă îl opreşte.
Omul care se smereşte
Spiritul şi-l întăreşte.
