Multe boli nu áu azi leac, Una n-o să aibă-n veac: Cea mai veche ‒ o urgie, Boala ce-o numim prostie; Asta-n veci de veci sub soare N-o să aibă vindecare.
Ca bun creştin, eu îl suport,
Chiar dacă e un disconfort,
Suport vestita-i ignoranţă,
Dar nu să-şi dea şi importanţă.
Când prostul stă la locul lui,
Eu n-am nimic cu dumnealui,
Dar mă cuprinde-ndată focul,
Când prostul nu-şi cunoaşte locul.
Cândva,-n Caracal, dragii noşti,
S-a răsturnat un car cu proşti,
Dar nu erau în car olteni,
Ci toţi erau bucureşteni.
Vestitul car, ce multe glume
Stârnit-a în întreaga lume,
S-a răsturnat el la olteni,
Dar era plin cu ardeleni.
Au imunitate, toată lumea ştie, Dar niciunul n-are nicicum la prostie, De-aia-n Parlament azi sunt atâţia proşti, Prin ce scot pe gură-ndată-i recunoşti.
Când scriu pamflete despre voi,
Pocnesc din "bici" pe lângă "boi";
Ce-aţi semănat o să culegeţi,
Căci doar de "bici" voi înţelegeţi.
Theódore, tu n-ai ruşine,
La proşti include-te pe tine!
Te crezi deştept şi cultivat,
Dar eşti şi prost, şi agramat.
Tu spui de alţii că sunt proşti,
Dar, chiar de tu nu recunoşti,
Lipsindu-ţi cinstea, modestia,
Îţi ilustrezi ades...
Când omul este înţelept,
Cu prostul nu se ia în piept;
Cel înţelept şi cu măsură,
Cu prostul nu se ia în gură.
De când e lumea, înţeleptul
Nu-şi pune mintea cu ineptul;
De când pe lume e norodul,
Nu-şi pune mintea cu nerodul.
Un om deştept, un om isteţ,
Nu se ia-n piept c-un nătăfleţ;
Un om ce este descuiat
Nu-şi pune mintea c-un sonat.
De când...
N-aş vrea să credeţi că-am tupeu,
Da-s supărat pe Dumnezeu:
Aveam deja prea mulţi inculţi,
Ne-a dat şi proşti atât de mulţi!...
