Să te tragi legendă, unor neamuri,
S-aprinzi în suflete-ndurare,
Și în iubirea lumii, să miști ramuri!
Totul e să fii..., prima idilă!
Să îți iubești, aproapele de tine,
Să te apleci, cu dragoste și milă,
Și în statornicie, să faci bine!
Totul e să fii..., prima-ntrupare!
Câți urmași, nu pot să te renege,
Tu rămâi în veci, prima-ndurare,
Omenirii..., care te-nțelege!