L-am sădit în cugete lumină,
L-am stropit cu valurile mării,
Să-ncolțeasc-o eră mai virgină.
Știu păcate care o să-l dreagă,
Știu ispite care-i poartă pică,
Știu și calea lui pribeagă,
Știu și steaua care îl ridică.
Măști viclene cântă osanale,
Dar, ce nu pricepe mintea lor isteață,
Când bigoții vor să mi-l cumetrească,
Ei se prăpădesc, ca un muc de iască!