Aaaaaah am...

Aaaaaah am...

Aaaaaah,
am nins cu mine peste privirea ta,
mai rece ca gheaţa sângelui uitării.
Aaaaaah,
am încremenit în gheaţa amintirii inimii tale,
neştiind că nu mai bătea de-o moarte
şi-o viaţă a paşilor luminii sufletelor din noi.

Aaaaaah,
am îngenuncheat la tălpile infinitului sfinţilor noroiului
din care ne-am întrupat,
crezând că voi putea ucide Timpul spre a fi eterni.

Aaaaaah,
am alungat până şi umbrele gândurilor despre marea trecere,
avându-te în braţele vieţii mele,
când încă mai erai focul ce nu se stinge niciodată dintr-o lacrimă.

Aaaaaah,
am strigat lacrimii dorului din noi,
să mă lase să mor în ochii orbi acum, ai cerului viselor mele.

Aaaaaah,
am rătăcit ameţind de lumea primită în dar lângă sicriul Cuvântului Iubire,
plângându-mi clipa fără de hotar ce ne desparte.

Aaaaaah,
am strigat cerului să nu cadă pe iubirea noastră,
dar până şi el plângea cu seninul eternităţii prăbuşindu-se pe noi.

Aaaaaah,
am alergat spre amintirea oceanului iubirii din noi,
dar era mai uscat ca iasca cimitirului uitării.

Aaaaaah,
am strâns în pumnii dorului stânca privirii ce ne unea cândva,
cerurile lacrimilor din adâncurile inimilor ce nu mai băteau pentru noi.

Aaaaaah,
am rămas lângă crucea singurătăţii tuturor norilor şi furtunilor
din lumea în care m-ai pierdut pentru totdeauna,
pierzându-mă de mine...

Marea mea Iubire.




“Poezie de Sorin Cerin”