Nu eşti tu Dumnezeu

Nu eşti tu Dumnezeu

Nu eşti tu viaţa mea,
zbor ce s-a şters din ceruri,
nori de necuvinte moarte,
se plămădesc în certuri..

Nu eşti tu lacrima,
ce s-ar sfârşi în zborul,
stolurilor ce-au îngheţat,
şi –aripile şi-amorul.

Nu eşti tu visul meu,
ce m-ai trezit cu-o zi,
dinainte de-a mă naşte,
al unui pierdut Dumnezeu.

Nu eşti tu sfinţii mei,
ce-au ruginit pătaţi de stele,
căzute-n ceaţa de doi lei,
ce-ai sfâşiat nopţile mele.

Nu eşti tu Dumnezeu,
ce m-a născut cu patimi grele,
nici un amurg căzut din greu,
nu-şi va clădi florile lacrimilor mele.

“Poezie de Sorin Cerin”