care si-a pierdut lumina vederii,
de mai demult decat Vremea sumbra
care cerseste pe strada vietii: Moartea.
Pasarile de prada ale Destinului,
se reped strigand isteric
spre clipa dorului meu pentru tine.
Voci surde,
batatorite de colbul orizontului pierdut
se pierd in vorbe inecate de spaima
mantuirii de noi insine.
Radacinile cuvintelor putrezite,
siluiesc iubirile in descompunere,
care au uitat prea demult,
ca in lume mai existau
pana si lacrimi,
dor si ninsori de vise.
“Poezie de Sorin Cerin”