POEMUL MĂRII NEGRE

POEMUL MĂRII NEGRE

Motto: Iată deci marea, copleșitoare, imensă absență! (Sylvia Plath)

Doamnelor și Domnilor

aceasta-i Marea Neagră

iată cum valurile împing soarele

la marginea orizontului cu tot cu pescăruși

ecoul crapă cerul de la un capăt la altul

albastrul de sus

se scufundă în cel de jos

și invers

totul ajunge oricum o pastă

pe

trupurile

înotătoarelor și înotătorilor

îmi șterg mâinile însângerate

de

cârpa unui val electrizant

scântei umede

îmi acoperă

trupul de efeb ambulant

gura imprudentă

înghite

un val din poemul Mării Negre

ironic

soarele mă bronzează din fugă

poem pe mare

stea în piscul valului

ecou răsturnat

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

“Poezie de Costel Zăgan”