Portret interior

Portret interior

La ora 9 și 30 de minute deja părăsesc câmpul

de luptă rănit mortal inamicul verde și periculos

împodobește scena ultimei confruntări din spa

tele casei acum soarele mă caută disperat prin

tre frunzele cireșului eu îi fac semne amicale cu

mâna mulțumindu-i pentru lumina și cădura cu

care mi-a înrămat ziua o lacrimă de aur cade

și-n acest poem o alta albastră o urmează

însă totul încremenește odată cu ultimul

cuvânt al copilăriei un hohot de râs

Costel Zăgan, Ode gingașe

“Poezie de Costel Zăgan”