Elegie pentru MariaEu în arenă lupt cu moarteaŞi moartea...

Elegie pentru Maria

Eu în arenă lupt cu moartea
Şi moartea are ochi fierbinţi,
De mine dacă-ţi este milă,
Să nu-mi dai viaţa pe arginţi.

M-am săturat de-atâtea falsuri
Şi de minciuni m-am săturat,
Pe capul meu se pun pariuri
Şi se scot fraze la mezat.

M-am săturat de-atâta ură,
Eu însumi fiind zălogul ei,
Purtat prin târg ca un eretic
Şi tras pe roţi de farisei.
Eu în arenă lupt cu moartea
Şi viaţa simt cum mi se duce,
Tu strânge-mă cât poţi de tare
Şi fă-mi din şoaptă lemn de cruce.

Maria, sânt absurd, desigur,
Un obstinat din tată-n fiu,
Şi de-aş muri la tine-n braţe,
Aş fi chiar mortul cel mai viu.

Aş fi mai blând ca o ninsoare
Şi n-aş mai fi mereu vânat,
Deşi eu ştiu că din greşeală
Voi fi-ntr-o zi decapitat.