EuphosIată gura mea, Euphos, ca un viscol ce cade pe...
Citat de Valeriu Armeanu despre poezie, exil, seducție, animale, animale de companie, noapte, acasă, casă, zi de naștere
votează acum
adaugă un comentariu
Euphos
Iată gura mea, Euphos,
ca un viscol ce cade pe verb,
e, poate, copita unei vedenii
ce aleargă mereu
prin saloanele
unui dispensar de erate.
E casa izbânzii, îmi spui,
acolo sub fagi,
şi-mi povesteşti
c-un fel de tremur în glas
despre pasărea
care aleargă pe lotuşi
şi despre ploile
ce-au căzut noaptea pe pajişti.
Îmi povesteşti,
c-un fel de tremur în glas,
despre vântul
ce şi-a încheiat exilul
ori poate n-a fost
decât tăgada unei convenţii
de culoarea ierbii
ce creşte prin Eden.
Ah, Euphos,
ai fi putut să fii chiar verb
de n-ai fi fost animal,
sedus mereu, ca un nălbar,
în cripta de cruzimi a unei roze.
Citat de Valeriu Armeanu despre poezie, exil, seducție, animale, animale de companie, noapte, acasă, casă, zi de naștere.
