EuphosIată gura mea, Euphos, ca un viscol ce cade pe...

Citat de Valeriu Armeanu despre poezie, exil, seducție, animale, noapte, acasă, casă, zi de naștere

Euphos

Iată gura mea, Euphos,
ca un viscol ce cade pe verb,
e, poate, copita unei vedenii
ce aleargă mereu
prin saloanele
unui dispensar de erate.
E casa izbânzii, îmi spui,
acolo sub fagi,
şi-mi povesteşti
c-un fel de tremur în glas
despre pasărea
care aleargă pe lotuşi
şi despre ploile
ce-au căzut noaptea pe pajişti.
Îmi povesteşti,
c-un fel de tremur în glas,
despre vântul
ce şi-a încheiat exilul
ori poate n-a fost
decât tăgada unei convenţii
de culoarea ierbii
ce creşte prin Eden.
Ah, Euphos,
ai fi putut să fii chiar verb
de n-ai fi fost animal,
sedus mereu, ca un nălbar,
în cripta de cruzimi a unei roze.

Valeriu Armeanu
Citat de Valeriu Armeanu despre poezie, exil, seducție, animale, noapte, acasă, casă, zi de naștere.

Elegii, Editura MJM Craiova, 2012

Valeriu Armeanu

Valeriu Armeanu 1946 Poet

Perioada de viaţă: 1946
Evaluați acest citat:
Generează un alt cod=