Ştiu, a spus că i-am prins sufletul în capcană Cu un laţ...

Ştiu, a spus că i-am prins sufletul în capcană

Cu un laţ care l-a însângerat de moarte.

Că toţi oamenii îl iubeau

Şi că cele mai multe femei l-au compătimit.

Dar, ia, închipuieşteţi că eşti o adevărată doamnă, că ai gusturi delicate

Şi că deteşti mirosul de whiskey şi de ceapă,

Şi că ritmul Ode -lor lui Wordsworth îţi sună plăcut în urechi,

În vreme ce el de dimineaţa până noaptea

Tot repeta flecuri comune:

Oh, de ce trebuie ca sufletul celor muritori să fie mândru?

Şi, apoi, închipuieşte-ţi

Că eşti o femeie cu gust, talentată,

Şi că singurul om cu care moralitatea şi legea

Îţi permit să ai legături maritale

Este exact omul care te umple de dezgust

De fiecare dată când te gândeşti la aşa ceva,

Mai ales că te gândeşti la aşa ceva

De câte ori îl vezi.

D-aia l-am alungat din casă

Să trăiască alături de câinele lui în camera puturoasă