A fost cândva un cavaler
Frumos, galant, de caracter,
Îndrăgostit de-o preafrumoasă:
Urma-n curând a-i fi mireasă.
Cândva,-ntr-o zi, când se plimbau,
Cei doi pe lângă-un râu mergeau,
Iar el o floare a zărit
Pe malul râului grăbit.
El...
După cum legenda spune,
Cu adâncă-nţelepciune,
Zeus, la-nceput de lume,
A uitat să-i dea un nume.
Floricica minunată
Zeului i-a spus îndată:
Zeule, Măria Ta,
Te rog mult, nu mă uita!
Zeus a privit din prag
Şi i-a spus ei cu mult drag:...
Iubitelor ce le-am avut,
Galant, chiar de la început,
Flori de nu-mă-uita le-am dat,
Dar toate, toate m-au uitat.
Doar una fost-a mai presus
Şi verigheta-n deşt mi-a pus
Când m-a făcut al ei bărbat,
Doar ea-i cea ce nu m-a uitat.
Nu-i băutură ca nectarul
Şi floare ca mărgăritarul,
Ce-i admirat, cu mult temei,
Cadou superb pentru femei.
Numit ades şi lăcrămioară,
E-o floare extraordinară,
Cu flori ca nişte clopoţei
Şi un parfum ce-i demn de zei.
Foaie verde ca şofranul,
Plantă nu-i ca maghiranul,
Ce calmează orice loază
Ce-are nervi şi fabulează.
E ceva de necrezut,
Sunt mai răi ca Belzebut!
Spuneţi voi, români, cu toţii:
Să fim SOLIDARI CU HOŢII?
Spuneţi voi, nu e păcat
Să plătim ce au furat?
Nici măcar fanarioţii
Nu ne-au pus să plătim hoţii.
Creşte în sălbăticie
Şi-n culturi de la câmpie,
Iar tulpina lui firavă
Portă-n vârf floarea suavă.
Floarea-i o minunăţie,
Pentru ochi o bucurie,
De un roşu-ncântător,
Dar se scutură uşor.
Floarea-i simbolul iubirii,
Al plăcerii şi...
Azi de nebuni e plin Pământul,
Pe toţi îi ştie doar Preasfântul.
Când prostul stă la locul lui,
Eu n-am nimic cu dumnealui,
Dar mă cuprinde-ndată focul,
Când prostul nu-şi cunoaşte locul.
Ca bun creştin, eu îl suport,
Chiar dacă e un disconfort,
Suport vestita-i ignoranţă,
Dar nu să-şi dea şi importanţă.
În lumea asta prost făcută,
Prostia este azi valută.
De nu îl credeţi pe babacu',
Priviţi-l pe Marcel Ciolacu*,
Ce, chiar de e un om sinistru,
De 2 ori fu prim-ministru.
*Individ mărginit, agramat şi incult,
preşedinte al PSD...
Cu impozit pe prostie,
Am scăpa de sărăcie;
Cel mai mare, lua-l-ar dracu',
L-ar plăti Marcel Ciolacu.
Iubirea la-nţelepţi zâmbeşte,
Pe proşti iubirea îi orbeşte;
Pe înţelepţi ea-i împlineşte,
Pe proşti iubirea-i înrobeşte.
Deşi e doar o ţărişoară,
Avem atâţia proşti în ţară,
Încât noi, fără de efort,
Pe mulţi îi dăm azi la export.
Proştii n-au o ţară-anume,
Ţara lor e-ntreaga lume;
Iar la vot sunt cei mai "tari",
Fi'ndcă sunt majoritari.
În loc să stea la balamuc,
Azi mulţi nebuni chiar ne conduc,
Votaţi de multă lume proastă,
Ce are rumeguş în ţeastă.
De aş avea atâţi barbuni
Câţi sunt pe lume azi nebuni,
I-aş vinde-angro şi, fără glume,
Aş fi cel mai bogat din lume.
Într-o zi, de dimineaţă,
Mama mea mi-a dat viaţă;
Soacra, chiar de-am ajutat-o,
Zi de zi ea mi-a mâncat-o…
Ascultaţi a mea povaţă,
Căci e-o cugetare-adâncă:
Numai mama îţi dă viaţă,
Soacra, însă, ţi-o mănâncă…
Ascultaţi a mea povaţă,
Dragostea pe om l-învată:
Pe bărbat să îndrăznească
Fata să o cucerească,
Pe femeie să cedeze
Şi "măgarii să danseze"*.
*Dragostea învaţă măgarii să danseze.
(Proverb francez).
