Afară-i toamnă
Poezie de Mihai Eminescu despre Toamnă, Somn, Foc, Timp, Cugetare, Bine, Ochi, Viață
2.25/5 (4 voturi)
adaugă un comentariu
Afară-i toamnă
Afară-i toamnă, frunza 'mprăştiată,Iar vântul svârlă 'n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într'un ceas gândeşti la viaţa toată.
Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
N'ai vrea ca nimeni 'n uşa ta să bată;
Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri.
Şi eu astfel mă uit din jet de gânduri,
Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,
În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;
De odat'aud foşnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri...
Iar mâni subţiri şi reci mi-acoper ochii.
Poezie de Mihai Eminescu despre toamnă, somn, foc, timp, cugetare, bine, ochi, viață.
Mihai Eminescu 1850-1889, cel mai mare poet roman si unul din marii poeti universali
S-a născut pe: 15 jan 1850.
S-a stins din viaţa în data de 15 jun 1889, la vârsta de 39 ani.
S-a stins din viaţa în data de 15 jun 1889, la vârsta de 39 ani.
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=
