Când priveşti oglinda Mărei
Poezie de Mihai Eminescu despre Tristețe, Moarte, Amar, Stele, Cer, Zi De Naștere, Suflet, Bine, Vis
2/5 (1 vot)
adaugă un comentariu
Când priveşti oglinda Mărei
Când priveşti oglinda mărei,Vezi în ea
Ţărmuri verzi şi cerul sarei,
Nor şi stea.
Unda-n plesnetul ei geme
Şi Eol
Sună-n papura ce freme
Barcarol.
Un minut dacă te-ai pierde,
Tu, măcar;
Sub noianul mărei verde
Şi amar,
Colo-n umeda-i pustie,
Ca-n sicriu,
Te-ai simţi pe vecinicie
Mort de viu.
Vezi pe buza mea pălită
Un surâs,
Vezi pe fruntea-mi liniştită
Dulce vis,
Şi al luncei vânt de vară
Călduros
Cântă-n lira mea amară
Languros.
De-ai pătrunde c-o privire
Al meu sân,
Să vezi marea-i de mâhnire
Şi venin,
Ai cunoaşte-atuncea bine
Traiul meu:
Suflet mort, zâmbiri senine -
Iată eu.
Data scrierii: 1869
Poezie de Mihai Eminescu despre tristețe, moarte, amar, stele, cer, zi de naștere, suflet, bine, vis.
Mihai Eminescu 1850-1889, cel mai mare poet roman si unul din marii poeti universali
S-a născut pe: 15 jan 1850.
S-a stins din viaţa în data de 15 jun 1889, la vârsta de 39 ani.
S-a stins din viaţa în data de 15 jun 1889, la vârsta de 39 ani.
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=
