Cine astăzi o mai știe?
Din firavu-i dulce timp,
A lăsat o poezie!
A murit din dorul ei,
Tânăra întruchipare,
Și-a lăsat iubiri scântei,
Să aprinzi la noi un soare!
Ce ușor m-a prins robia,
Poeziei în balanță,
Când să-i cânt un aleluia,
Mă încântă cu vreo stanță!
Poezia n-are moarte,
Nici hotare cu străjeri,
Firavă la toți împarte,
Cântece de pionieri!